Legio Augusta

Ca e sau nu un efect al severei infrangeri de la Alésia, unde bravul Vercingétorix si-a predat armele in fata lui Iulius Cezar, aceasta obsesie continua sa creasca precum un cozonac. Ia forma ironiei, a scrasnetului din dinti, a ocarei sau, prin cine stie ce stranie decantare, a mimetismului butaforic, cu aparenta de stima si adanca prietenie. Iata, in acest sens, site-ul www.leg8.com/textes/ histoire_vivante.php, care da seama de tribulatiile legiunii a VIII-a, o reconstituire fidela a Legio Augusta din epoca flaviana (anii 69-96 d.Hr.). Infiintata in 1998, aceasta legiune traieste sub focul neostoit al seductiei militare romane, iar membrii ei se considera adevaratii urmasi ai Romei. Prin urmare, se intalnesc din cand in cand ca baietii, merg pe coastele Mediteranei, se imbraca in tunica rosie si armura, trag cu catapulta, isi ascut sulitele si isi lustruiesc sabiile, stau in corturi romane si mananca la comun, seara, dupa ce isi instaleaza castrul. Este interesant de stiut ca indaratul acestui joc frumos (de fapt, lasand ironiile deoparte, e un interesant exercitiu de arheologie experimentala) se ascund stradanii indelungate si o pasiune rotunjita de tandrete. Fiecare piesa din echipament, imbracaminte sau armament a renascut identic cu originalul, gratie studierii laborioase a unor stele funerare, basoreliefuri, mozaicuri, picturi si alte descoperiri arheologice.